Nici ţie nu-ţi prea plac clişeele? Nici mie :) Iar unul care m-a urmărit obsedant luna trecută a fost “Stimaţi clienţi, decembrie este luna cadourilor!”. Aşa cum Valentine’s Day este despre dragoste, aşa cum în zilele de harţi “se mănâncă peşte”, indiferent dacă ţii sau nu post :)) Cadouri faci tot anul, aşa că din ianuarie la Kopel’s te aşteptăm cu un cadou delicios şi tentant.
Începând cu seara zilei de 06.01.2011, lansăm cuponul “Kado!” (cu K, de la Kopel’s, sic!). Adică 20% reducere din nota de plată pentru o masă luată în primitoarele saloane de pe Sirenelor 87. Iată condiţiile şi firul epic al întregii poveşti:
1. Vii la Kopel’s cu cine vrei tu, în orice zi până la sfârşitul lunii ianuarie, şi faci consumaţie de minimum 100 de lei. Mâncare, băutură, treaba ta. Dar minimum 100 de lei să fie.
2. La final, odată cu nota de plată, primeşti cuponul de mai sus. Îl poţi face cadou oricui doreşti tu sau poţi să-l foloseşti chiar tu, la următoarea vizită, în ianuarie, la Kopel’s.
3. Cuponul poate fi folosit de tine sau de acela sau aceia cărora ai decis să le oferi KADO!ul până pe 31.01.2011. Aducătorul cuponului va anunţa ospătarul despre existenţa Kado!ului încă de la venire, în momentul în care va face comanda. Cuponul va fi preluat de către ospătar.
4. La finalul mesei, “cadorisitul” va beneficia de o reducere de 20% din nota de plată finală. Desigur, dacă după aplicarea reducerii nota depăşeşte valoarea de 100 de lei, va mai primi un cupon.
5. Valoarea reducerilor de pe mai multe cupoane nu poate fi cumulată pentru aceeaşi masă.
Hai că e simplu. Noi ne-am gândit că ar fi păcat să nu le împărtăşeşti şi altora experienţa memorabilă a unei mese la Kopel’s, e un cadou destul de consistent mai ales dacă îl foloseşti în mod inteligent. Ce vrem să spunem cu treaba asta? Păi zău că ar fi păcat să foloseşti o reducere de 20% pentru o cafea şi un suc sau la o masă de prânz obişnuită. Kado!ul poate deveni el însuşi un motiv serios să-ţi scoţi prietenii la un festin în toată regula.
Mâine avem deja rezervări care sigur se vor califica la obţinerea unui Kado!u, dar vreau să văd cine este primul care va beneficia în seara asta, joi, de primul cupon. Vă aştept.
Să luăm o piatră-n gură, doamnelor şi “băi, domnilor”. După câţiva ani în care nu am mai avut legătură cu industria de cinema şi cu studiourile de filmare, cineva care mă iubeşte şi oferta mea deşteaptă îmi dau ocazia să mai fac un pas spre ele.
Duminică şi luni, pe 09 şi 10 ianuarie, Kopel’s Restaurant s-a calificat pentru un job foarte drăgălaş: craft pentru o echipă străină în studiourile de la Ciolpani ale Castel Film, subcontractat de Multimedia Est. Eeeeh? Asta înseamnă că timp de două zile ne transportăm cu bunătăţi, bucătăraş şi ustensile până la Ciolpani, unde vom da piept, papile şi măsele cu personajul colectiv şi pretenţios reprezentat de “echipa de producţie străină”, o ciumăfaie de multe ori înfricoşătoare pentru resursele de producţie din România.
Căci trebuie să ştiţi un lucru tare important. Pentru specialiştii străini din industria asta, cel mai important aspect al unei asemenea deplasări este cât de mult şi cât de bine beau, mănâncă şi fac încă o chestie pe cât mai puţini bani. Desigur, este important şi cât de bine iese treaba, dar nu pe primele trei poziţii prioritare :) Îmi aduc aminte acum de lunile în care mă uitam cu jind la Antonio Passarelli, bucătarul psiholog de la Dănuţ SRL, care fusese angajat pe bani grei acum câţiva ani ca să le servească o oală cu paste în fiecare zi membrilor echipei italieneşti deplasate la Buftea pentru producţia unui film.
Îmi aduc aminte şi de stresul şi de problemele majore generate lui Ştefan Szekeres, fostul tartor gastronomic al întregului imperiu Pro, de fiecare dată când proiectele cu producători străini se pregăteau să intre pe porţile de la Buftea… Mare lucru mâncarea asta… Şi-mi mai aduc aminte de sandwich-urile obosite din “craft-ul de pe set” la producţiile indigene :)
Vom pregăti, aşadar, şase-şapte feluri pe care le vom oferi în reprize echipei de la Castel. Preparate reci, preparate calde, sucuri, apă, cafea, fructe şi patiserie “ca să aibă tot timpul de ronţăit câte ceva”, cum a sunat telefonic brief-ul :)) Să purcedem, deci, şi să facem treabă bună, că poate ne cheamă şi data aviatoare :) Promit follow-up şi poze, ca să fiu sigur că le scriu săptămâna viitoare. Wish me luck!
Câteva amănunte pe care e bine să le ştiţi despre meniul zilnic de prânz pe care-l pregătim la Kopel’s Restaurant (Sirenelor 87).
- Meniul de prânz este valabil cinci zile pe săptămână, de luni până joi. În weekend nu pregătim ciorbe şi mâncăruri gătite, vă servim doar din meniul a la carte;
- În fiecare zi pregătim o variantă cu carne şi una (lacto)vegetariană. Altele în fiecare zi. Dacă se întâmplă ca uneori să pregătim o cantitate prea mare dintr-un anumit fel (în principiu, în cazul ciorbelor) vă vom putea oferi acel preparat şi a doua zi, dar ospătarul vă va comunica acest detaliu.
- Cele două variante de meniu sunt compuse din felul I (supă/ciorbă/supă-cremă/salată în sezoanele calde), felul al II-lea (mâncăruri gătite) şi o băutură răcoritoare. Meniul cu carne costă 22.5 lei, iar cel (lacto)vegetarian - 19.9 lei. Puteţi comanda şi variante “încrucişate” între cele două variante de meniu”.
- Pregătirea prânzului începe la ora 09:30 pentru că: a. nu folosim cuburi sau prafuri concentrate; b. preparatele au nevoie de timp şi de temperatură moderată de preparare, pentru a vă putea oferi o experienţă gustoasă şi corectă din punct de vedere nutritiv;
- Meniul de prânz este valabil între orele 12:00 şi 15:30. După această oră vă putem servi mâncărurile din meniul de prânz doar în următoarele condiţii: a. dacă le mai avem, b. porţii ceva mai mari decât între orele dedicate prânzului şi c. la un preţ ceva mai mare decât în varianta de prânz;
- Puteţi comanda şi preparate separate din meniul de prânz, dar nu veţi beneficia de oferta de preţ aplicată în cazul meniului întreg;
- Existenţa meniului de prânz nu exclude opţiunea de a comanda preparate din meniul a la carte.
- Pentru a vizualiza oferta zilnică din meniul de prânz de la Kopel’s Restaurant (Sirenelor 87), verificaţi secţiunea “Meniul de prânz” (al patrulea buton din meniul din stânga-sus, accesibil din fiecare pagină a blogului) sau pagina principală, pe care veţi găsi articolul dedicat zilei în curs.
- Vă putem livra prânzul la birou, în zona Calea 13 Septembrie, Şoseaua Panduri, Piaţa Constituţiei. Preluăm comenzile la telefon 0740890961 până la ora 11:30, pentru minimum cinci porţii complete.
Pentru alte detalii, ne găsiţi la numărul de telefon menţionat mai sus.
An nou, perspective noi… Sunt nouă luni de când am deschis Kopel’s şi, din motive pe care n-ar avea niciun rost să le înşir aici, nu am reuşit să construiesc un site dedicat restaurantului. M-am bazat până acum pe “Prânzul din caserolă”, pe Twitter şi pe comunităţile din Facebook, dar e cazul să fac o mişcare şi să dedic un spaţiu special tuturor amănuntelor legate de Kopel’s.
Noutăţile din meniu, ofertele speciale, evenimentele pe care le organizăm aici, meniul zilnic de la prânz, ba chiar şi întâmplările amuzante prin care trecem aici, în bucătărie sau în cele trei saloane în care vă primim zilnic. Pentru că, trebuie să recunosc, mă distrez de minune de când am decis să mă dedic în totalitate acestei pasiuni pe care, încet-încet, e posibil s-o transform în business.
Sau mai e cineva care credea că gata! din momentul în care am deschis uşile, pe 8 aprilie anul trecut, treaba asta a început să se numească “afacere”? :) Mai e mult până departe, mai ales pentru mine, un ageamiu care abia dăduse cu nasul de o bucătărie profesională cu doar câteva luni înainte de a decide că un restaurant ar fi spaţiul cel mai bun pentru a dezvolta offline pasiunea despre care am povestit mai întâi aici, pe blogul personal, şi mai apoi pe “Prânzul…”
Aşa că îmi propun să fac din copolovici.ro atât spaţiul de comunicare “oficială” pentru Kopel’s, cât şi locul de joacă în care să vă arăt şi ceea ce se petrece uneori dincolo de uşile batante, pe care scire cu roşu “Accesul persoanelor neautorizate, strict interzis.” În definitiv, în ultimii trei ani am descoperit că flecăreala despre orice şi despre nimic nu face nici istorie, nici bani. Şi, cum treaba asta pe care sunt obligat s-o denumesc formal “viaţa mea” se desfăşoară în proporţie copleşitoare în restaurant, nu văd de ce n-aş face mişcarea asta.
Desigur, în timp se vor mai schimba unele treburi şi din punct de vedere grafic, voi reface meniul de navigare şi voi introduce linkuri de interes pentru noua direcţie a conţinutului, ba să nu vă miraţi dacă întreaga temă grafică va trece spre un stil mai “foodie” şi mai “hospitality”. Vor exista în continuare clipuri video dedicate restaurantului şi pe “Prânzul din caserolă”, dar aici veţi găsi absolut toate detaliile pentru a ajunge la noi, pentru a organiza un eveniment privat, pentru a face comenzi şi aşa mai departe.
Publicat miercuri, 8 septembrie 2010 | Comentează »
Habar n-aveam, până în weekendul trecut, că sunt prieten bun cu Festivalul “Plai”, de la Timişoara. Asta fără să fi ajuns la vreuna dintre cele patru ediţii de până acum. Başca la cea de-a cincea, care se desfăşoară chiar în weekendul ăsta. Eu am fost la Timişoara weekendul trecut. Curat desincronizare. Misia vine la Plai. Vă ofer un interviu cu ea, pus la dispoziţie de organizatorii Plai. Dacă vă place Misia, sigur vă va plăcea şi mai mult după ce veţi citi acest interviu :)
Ieri, pe la vremea prânzişorului, cucuietele de pe Twitter (Portase, Bundaru şi Pană, parcă) s-au trezit cu pohtă de Karaoke. Mai apoi, Sorin Rusi a plusat cu nişte pepeni. Andrei Ciobâcă a prins ideea din zbor şi s-a anunţat cu instalaţia trebuincioasă vociferărilor cântăcioase. Eu am zis că e loc destul la mine în sufragerie pentru treaba asta. În concluzie: sâmbăta asta (adică pe 31 iulie), de pe la ora 7 PM (după ce se trezesc şi cei mici după somnul de amiază), vă invit la Kopel’s, pentru “D’ale gurii: pepeni şi karaoke”, încercarea unui prim event din ceva ce ar trebui să se întâmple cât de cât regulat. Avem instalaţie de karaoke, avem pepeni la rece, de beut şi de mâncat om mai găsi câte ceva prin cămările de la Kopel’s. Pentru rezervări, confirmări, detalii şi întrebări suplimentare, lăsaţi commenturi, scrieţi-mi la copolovici at gmail punct com sau sunaţi-mă la 0740890961. Peace!
E firesc să-mi placă profesioniştii. Probabil că unul dintre puţinele lucruri de care acum mi-e dor, din experienţa mea anterioară deschiderii restaurantului, e să am în echipă oameni mai inteligenţi decât mine, cu experienţă şi dăruire pentru ceea ce au ales să facă în viaţă.
Dar, după o mai veche pildă a unui inginer care încerca să-mi dea meditaţii la matematică prin clasa a şaptea (întrucât loaza umanistă care eram ar fi putut să nu intre la liceu din pricina mizeriei de algebră, la care se prezanta în general tămâios), am împărţit mai mereu profesioniştii în două categorii: cei reci, exacţi, şablonaţi şi tăiaţi în muchii drepte de cărţile citite şi şcolile urmate, şi cei cu baze teoretice suficiente pentru a deveni cu adevărat iubitori de meserie, cunoscători intimi ai fibrelor şi celulelor din care le e făcută meseria şi, implicit, menirea.
Astfel, am cunoscut marketanţi şi marketicieni, fizicanţi şi fizicieni, doctoranţi şi doctoricieni, jurnalanţi şi jurnalişti etc. etc. etc. Paula Godeanu mi-a arătat, într-un moment important al drumului meu, că există oameni de Resurse Umane care, înainte de toate, reuşesc să priceapă că rolul lor, mai ales în recruiting, incumbă o responsabilitate capitală. În al doile rând, de la Paula am aflat că există oameni de HR conştienţi că, fără o cunoaştere amănunţită a joburilor pentru care recrutează sau administrează conturi, demersul lor se scurge lamentabil spre inutilitate.
Cu Paula Godeanu şi echipa minunată din care făcea parte la momentul interacţiunii noastre am recurtat oameni buni, am râs şi am ţinut interviuri de poveste, dar am şi luat decizii complicate şi deloc amuzante, atunci când a fost cazul. Am “vândut” împreună joburi într-un mediu deloc prietenos, dar pe care tot împreună am încercat să-l facem cât mai primitor, astfel încât cei pe care i-am chemat lângă noi să nu ne acuze că le-am vândut iluzii.
Paula Godeanu e liberă într-o lună şi îşi caută un job pe măsura capacităţilor ei. Vedeţi profilul Paulei Godeanu pe LinkedIn. Eu zic să e un…haşerician :)
De ce-mi place Lori? Pentru că e cu vreo douăzeci de clase peste toate fâţele care pretind că au succes internaţional doar pentru că au o piesă la radio prin Spania şi vreo trei cântări prin cluburile din Kazahstan. Pentru că este singurul muzician din generaţia ei care a reuşit să rămână vertical şi s-a adaptat în anii 2000 fără a face compromisuri majore. Pentru că poate să cânte în orice moment al zilei sau al nopţii şi pentru că-i place să se joace din toate poziţiile ei vocale native sau dobândite. Nu mai e ea tinerică, dar cred că nu va face niciodată parte din galeria insistenţilor care nu ştiu să se oprească la timp, cu măcar câţiva paşi înainte de limita penibilului. “Rain Rain” e o piesă nouă, care-mi place de mor! :)
