RECITAL ROCK SCHOOL: HIT THE ROAD

A patra piesă şi ultima din recitalul Rock School, de la “Ziua Pasiunilor”, în Hard Rock Cafe: “Hit The Road”.

MIRELA SECAN: “S-A ÎNCHIS BRAVA TV”

Brava TV era singura televiziune culinară de pe cablul românesc. După o prezenţă mai mult decât discretă, materializată vreme de un an şi ceva doar pe câteva reţele de difuzare, proiectul susţinut de Bilancia, importator de aparatură şi accesorii pentru bucătării industriale şi nu numai, se închide. În mailul primit de la Mirela Secan, fostul directorul de canal spune că, împreună cu alţi membri din fosta echipă, se ocupă deja de proiecte de conţinut video dedicate mediului online.  Urmează să vedem.

ZIUA NAŢIONALĂ A PASIUNILOR

Uite de-asta am cântat noi duminică seară la Hard Rock Cafe. Nu doar ca să ne umplem de glorie, ceea ce am şi făcut şi veţi vedea în curând.

Peste 5000 de pasionati au semnat ieri, Duminica 13 septembrie, Petitia pentru Ziua Nationala a Pasiunilor. Semnaturile s-au adunat in cadrul seriei de evenimente care au marcat inceputul campaniei de semnaturi pentru declararea a celei de-a 3-a Vineri din Septembrie, Ziua Nationala a Pasiunilor.

La chemarea Federatiei „Urmeaza-ti Pasiunea”, federatie ce isi doreste sa reuneasca toate asociatiile si organizatiile care promoveaza o pasiune, nu putini oameni s-au adunat ieri in Parcurile Cismigiu si Herastrau pentru a demonstra ca pasiunile sunt cele care ne aduc impreuna.

…citeşte tot articolul

ÎMI PLACE ELA

Şi sunt convins că vă va plăcea şi vouă, celor câţiva care ştiţi foarte bine de ce mă citiţi pe mine. Ela creşte frumos şi, într-o zi, va fi tare pricepută şi puternică. Aşa că prefer să mă laud de-acum cu prietenia ei, ca să n-avem discuţii despre acces şi întâietate când va fi celebră. Da, da… Elena Cîrîc.

DESPRE SOUPNIGHTS ÎN EVENIMENTUL ZILEI

Azi mi-am adus aminte de Cornel Nistorescu. Nu în sensul în care şi-au adus aminte de el o grămadă de oameni în ultima vreme, ci într-un registru mai umoristic. Prin ‘98-’99, când Radio Total stătea bine merci pe locul trei sau patru în topul audienţelor din Bucureşti, iar eu săpam primele mele tranşee de piarist, Cornel Nistorescu încă era acţionar acolo. Era jupân şi la Evenimentul Zilei, treabă aparent destul de confortabilă pentru radio, care din când în când beneficia de PR în ziar.

Problema şefilor de-atunci ai staţiei era, însă, majoră: măcar una dintre vocile Radio Total trebuia expusă cumva pe prima pagină a EVZ, dimpreună cu posesorul său. Ca să penetreze piarul mai adânc şi mai cu vână, împotriva şacalilor care ne furau frecvent şunca din…AUDIMAS, Radio Contact şi Pro FM. La auzul cutezantei dorinţe, Nistorescu a replicat mucalito-funebru: “Pă prima pagină? Poate când o muri vreunul dintre voi…” :)

Azi Cornel Nistorescu nu mai e la EVZ, eu nu prea mai fac PR pentru alţii şi nici dacă aş muri n-aş ajunge pe prima pagină. Dar  la ziar tot m-au dat :) Despre Soup Nights şi “bucătarul” Viorel Copolovici, în Evenimentul Zilei.

CINE-L CUNOAŞTE PE PREOTUL ALEXANDRU MOŢOC? 2

Bine. A trecut o săptămână, mi-a trecut mare parte din furia pe care nu voiam s-o revărs pe pagina albă şi în ochii voştri, deci pot reveni asupra subiectului. Din păcate, în săptămâna care-a trecut nu aţi putut să mă ajutaţi cu răspunsuri. Mi-ar fi plăcut să primesc comentarii în care Preotul Alexandru Moţoc, de la Biserica “Sfânta Treime” din Bulevardul Lacul Tei, era zugrăvit ca un excelent om al spiritului, ca un duhovnic ireproşabil şi ca un tămăduitor de suflete, aşa cum tare m-aş bucura să-şi dorească să fie oricare slujitor al bisericii.

Dar n-am primit. N-am primit niciun mesaj care să-mi povestească despre pacea pe care Sfinţia Sa o aduce în gândul oamenilor atunci când stă de vorbă cu ei, despre harul său în a alina suferinţe ale sufletelor rătăcite, despre cât de abil ştie să aducă oamenii pe calea credinţei sau să-i convingă întru dumnezeire. N-am primit nimic din tot ceea ce mi-aş fi dorit să-mi infirme părerea despre Pr. Alexandru Moţoc.

Ce ne spune nouă Google despre Sfinţia Sa? Ne spune cam aşa:

…citeşte tot articolul

CINE-L CUNOAŞTE PE PREOTUL ALEXANDRU MOŢOC?

Am mare nevoie de ajutorul vostru şi caut răspunsuri obiective la două întrebări (pentru moment). 1. Dacă aţi avut vreodată de-a face cu persoana din imagine, cum aţi putea descrie calitatea interacţiunii. 2. Dacă nu, ce vă inspiră figura personajului din imagine? Mă refer la experienţe personale, pe Google ştiu ce veţi găsi despre el. Promit să nu aştept prea mult şi să vă spun destul de repede de ce-mi trebuie informaţiile-astea. Mi-aţi fi de mare ajutor.

“GAME OVER”. CEA MAI BUNĂ POZĂ 1 :)

Probabil că e cel mai bun instantaneu surprins de mine vreodată. Până acum. N-am ani mulţi de când mă joc de-a pozatul, aşa că sper să mai am ocazia să spun şi despre alte imagini treaba asta. Tocmai cotisem stânga cu unul dintre “autobuzele” pe apă din Amsterdam. Pe colţul anterior al canalului (spre stânga imaginii, dar pe o altă muchie a zidului), doi asiatici, pereche, trăgeau cu poftă din jointuri aromate, privind cu indiferenţă către ambarcaţiunea în care mă aflam. Imediat după curbă, i-am văzut pe ei. M-aş bucura să nu vă lăsaţi trădaţi de aerul “fashion” al fotografiei şi să le citiţi starea de spirit în expresia corporală şi în priviri. Posibil să descoperiţi ceea ce am gânit şi eu când am editat imaginea. Eu i-am spus “Game Over”.

OLANDA: GOUDA, MUZEUL BRÂNZEI

Închis la prima vizită în Gouda pentru că era luni, am reuşit să-l văd chiar în ultima zi de vacanţă olandeză. În piaţeta centrală a orăşelului, muzeul este a doua clădire care-ţi atrage atenţie, după aceea a primăriei. Nu e foarte înaltă, dar placa de pe fronton şi întreaga arhitectură îţi spun că e un edificiu important înainte de a te apropia de inscripţiile de pe uşile exterioare. Pe scurt, despre muzeul  din Gouda al brânzei şi alte câteva amănunte:

…citeşte tot articolul

10x, KLM!

Aproximativ 160 EUR dus-întors de persoană, cu date fixe şi nonrefundable. Avion micuţ, dimensiuni decente la scaune, plin de chinezi la plecare, ceva mai aerisit la întoarcere. Personal OK, în limitele economy ale unui zbor relativ scurt (aprox. 2h40min.). Nişte sanvişuri oribile pe post de “snack”, în ciuda poveştii savante de pe ambalaj, cu o familie de pe la 1800, brutari de tradiţie şi alte purgative de-astea. Dacă la ducere aş fi fost în stare să-i cred un pic, la întoarcere n-a mai fost cazul. Dar per total o experienţă OK. Oricum, zborul cu avionul sigur nu mai e ce-a fost sau în trecut prea mă obişnuisem eu cu drumurile lungi şi mâna largă a companiilor aeriene înainte de 9/11. Mi-e dor de Singapore Airlines, de Quantas, de British Airways sau chiar de United, de zborurile de peste 7-8 ore, în care mesele erau un adevărat festin şi în care era chiar indicat să te faci praf cu scotch gratis, la discreţie, ca să rezişti mai bine zborului prea lung.