Mi-ar plăcea să mă trezesc dimineaţa şi să văd ce am văzut azi. Şi nu doar atât. Ci şi un orăşel curat, în care manelele nu urlă, ba chiar nu se aud deloc, în care maşinile circulă normal şi dau prioritatea pietonilor, în care nu am auzit nicio stridenţă în două zile, în care nu am văzut niciun individ scuipând seminţe pe stradă… E drept, dacă ai nevoie de 30 de milioane cash, de pe card, eşti nevoit să apelezi la vreo patru bancomate. Băncile nu sunt obişnuite cu astfel de retrageri pe-aici… Dar zău că mi-ar plăcea să vă salut în fiecare zi dintr-un oraş ca ăsta.
Chiar acum, în Gura Humorului. A fulguit toată după-amiaza, spre seară s-a înteţit sensibil. Cobor din hotel ca să încerc să mai prind câteva poze. Poate mai bune. Asta ca să ştie şi Piticu :)
Şi video!
Sunt aproape convins că Realitatea TV s-a inspirat de-aici când a creat campania “Noi vrem respect” :) Oldies but goldies…
Filmat azi, pe un platou amenajat într-un showroom de mobilă din Bucureşti.
Una răutăcioasă, inspirată săptămânile trecute de nişte bannere inutile de pe nişte stâlpi electrici destul de utili.
Parafrazând un promo în care Ioan T. Morar propunea (parcă la Acasă TV) filme de cinematecă, aş putea zice “nu mă pricep la spoturi, da-mi plac!” :) Probabil că ăsta a fost şi motivul pentru care, acum vreo patru-cinci ani, am iniţiat alături de IQads seria evenimentelor “Adbreak”, bazată în mare măsură pe o vizionare de spoturi publicitare grupate sub teme diverse. Proiectam pe-atunci colecţii întregi din cataloagele Shots sau Lurzer, de spoturile lui Boursicot (Noaptea devoratorilor…) nici nu se punea problema să te-atingi.
Din manie pentru spoturi TV şi pentru că, între timp, ne-am cam mutat cu toţii pe Internet, iar mania mea s-a întâlnit în mod fericit cu spiritul de “fire starter” al lui Boerescu, uite că de câteva zile am la ce mă uita. Spoturi-publicitare.ro este primul site din .ro dedicat unei arhive de spoturi comerciale TV clasificate pe branduri şi categorii de produse. Abia am început, abia am depăşit 2,000 de spoturi, deci încă vreo zece ani de-acum înainte am cam avea ce face din punctul ăsta de vedere. După care putem să ne uităm şi noi la ele în linişte. Alţi zece ani :)
Despre alte motive pentru care Bakemono a inclus un astfel de proiect în portofoliu n-are rost să vorbim acum, discuţiile ar fi prea “specifice”. Important e ceea ce am şi comunicat într-unul dintre mesajele de promovare ale site-ului. De ce spoturi-publicitare.ro? CA SĂ TE UIŢI LA ELE! :) Enjoy!
Să mai zic ceva? Hai că nu mai zic…
Am trecut acum aproximativ o oră și ceva prin Piața Victoriei. Hărmălaie, discursuri hăulite, cuvinte mari și multă mizerie, adică ceea ce vedeți, probabil, pe la televizoare. M-am mirat să observ că piaţa nu e chiar plină, că oamenii sunt destul de “aerisiţi” în zona scenei. Apropo, habar n-aveam că, mai nou, la grevă se construieşte scenă cu schelă faină şi sistem de sonorizare demn de un concert serios. Unde erau cei pe care nu-i vedeam prin piaţă? Acolo unde, probabil, camerele de luat vederi au uitat să filmeze. Pe terasele din jurul Pieţei Victoriei, pe la Spring Time sau chiar la piperatul Turabo. La cafele, berici şi ţigări, oropsiţii bugetari îşi odihneau un pic greva. Asta dacă nu plecaseră deja…
PS: cine le-a făcut sindicaliştilor tricouri, şepci şi veste (că şi pe la sindicate trebuie să trăiască băieţii inteligenţi din comisioane) proastă idee a avut :) …citeşte tot articolul
Moment istoric, nespa? :) E o lume nebună out there, dudes! Şi chiar dacă prostioara mea cu Elena Băsescu (160,530 de vizualizări) n-a intrat în montajul ăsta, măcar mă pot lăuda că l-am întâlnit în persoană pe unul dintre protagoniştii filmului de mai jos. Phillip “Pacman” Chbeeb e la minutul 2:50. Cool, ain’t it?
Poate cu gândul la dorinţa lui Cristian Mungiu de a identifica “amintiri” generate de oameni obişnuiţi. Cu siguranţă încă gândindu-mă la filmul pe care l-am văzut sâmbătă. Curios să aflu ce ar spune şi alţii pe tema asta, deşi aceia care au trăit din plin experimentul comunismului românesc nu sunt pe Twitter. Azi am pornit, cu mesajul din imagine, ceea ce acolo se cheamă “hash tag”, un termen precedat de #, o temă de discuţie lansată pe reţeau asocială, identificabilă prin menţionarea lui # urmat de numele temei. Sub #amintiridinepocadeaur s-au adunat în ultimele 12 ore peste 300 de mesaje ce fac referire la acest subiect. Nu ştiu dacă mesajele vor continua să curgă şi mâine, cert este că fie şi pentru aşa un motiv mărunt poate fi interesant să pierzi uneori vremea pe Twitter. Dacă sunteţi curioşi, intraţi pe pagina principală şi căutaţi #amintiridinepocadeaur în box-ul de “search”. Nici măcar de cont n-aveţi nevoie pentru treaba asta. Am văzut că şi Piticu aminteşte de treaba asta pe blog.
