NOUS CRAISE QUE FOUMAISE QU’AM MOULT?

joi, 17 mai, 2007 la 3:37 pm

smoke

Asa arata status-ul de ym al lui Miron Ghiu acum vreo doi ani, dar intrebarea asta, in forma asta, imi revine in minte de fiecare data cind biroul meu pute a mahorca, cind ma trezesc tusind in toiul noptii sau cind observ cu groaza ca am depasit, din nou, orice limita. Continuu sa cred ca e o problema de control, de gest. Nu mi-e niciodata pofta de gustul unei tigari sau de mirosul fumului. Sigur, identific amintiri olfactive despre cum mirosea o tigara Assos in ’90 sau despre aroma inconfundabila a unui Rothmans regular. Dar nimic din continutul unei tigari fumate nu imi lasa amintiri atit de puternice incit sa imi mai ceara una si inca una… 

Practic urasc tot ce tine de acest obicei timpit, dar…

TREABA CU PATRIOTISMUL

sâmbătă, 12 mai, 2007 la 10:49 pm

Probabil ca ramasitele de singe evreiesc ma tin mai degraba in zona lui „tara mea e acolo unde mi-e bine” din punct de vedere general declarativ. Cum sint inca aici pentru ca asa am hotarit ca e mai bine, am citeva momente pe an cind ma simt foarte patriot. De ziua nationala, cind se cinta imnul in toate felurile, cind joaca echipa nationala, de Pasti (am petrecut o singura data sarbatoarea asta in alta conjunctura si mi-a fost foarte rau) si la Eurovision.

Nu mi-a placut Todomondo nici cind se chemau Locomondo. Selectarea lor ca finalisti mi s-a parut o nedreptate chiar daca n-am auzit toate piesele romanesti. Mi s-a parut nedrept pentru ca piesa era proasta. A cistigat multumita plurilimbismului pe care au mizat organizatorii teveristi romani. Din gasca, singurul care mi se parea OK era Kamara, pentru ca e un romanas simpatic in franceza lui coloniala.

Numai ca la finala din seara asta

EVENT CLUB – HOTIE IN RITM DE JAZZ

vineri, 11 mai, 2007 la 8:56 am

unhapoyMuzicianul ma sunase cu o seara inainte, sa ma invite la un mic recital in Event Club una dintre cele mai sinistre bombe de pe piata bucuresteana. Nu-i dau numele pentru ca blestematii astia de robotei ar putea considera drept relevanta legatura dintre numele artistului si clubul despre care va povestesc. De-asta nu veti gasi nici virgulele dintre numele clubului si apozitiile pe care i le atribui, poate sint mai usor de relationat in rezultatele din Google. Nu mai fusesem in Event Club acest cazan soios in care kitchul este un mod de viata. Trecusem desori pe linga el, auzisem ca se intimpla multe cintari acolo, asa ca m-am dus cu gindul la vocea sublima pe care urma s-o reascult si la o ora-doua de echilibru interior, impreuna cu nevasta din dotare si ceva bun pe fundul unui pahar.

Pentru cine nu stie, Event Club serparia sordida cu pretentii de club se afla in aceeasi maghernita cu restaurantul Mica Elvetie, fiind parte din aceasta afacere. Pe Strada Icoanei Nr. 2. Poate nu sint eu familiarizat cu stilul asta de club, dar primele semne m-au pus putin pe ginduri: mirosul de friptura din restaurant m-a insotit atit pe scara ce ducea in clubul subteran, cit si in interior – „eh, se mai intimpla si in alte parti”; detalii inauntru: arcade si glafuri imbracate in lemn vechi vopsit brun-roscat Vs lambriuri „cires” din PAL nou, fotografii de anii ’20 cu muzicieni si actori celebri Vs statuete de ipsos (gen pitici de gradina) dintre care am remarcat o chanteuza cu microfon, canapele din piele rosie pe stative de PAL vopsit in albastru deschis, fete de masa albe, apretate, candelabre din fier forjat cu luminari si candelabre cu becuri-luminari, un mic cufar cu mandolina si citeva carti vechi, vaze cu paie colorate, din sirma… – „asta este…gusturi si gusturi…am venit sa ascult si sa beau ceva, nu sa le recenzez designul…”

„SĂRUTAREA”

joi, 10 mai, 2007 la 11:13 am

CAI

„Sarutarea, ca si salutarea, face parte din cadrul moravurilor unui popor. Primele intrebari ce suntem condusi a ni le punein privinta sarutului sunt: ce este? de unde vine? ce scop are?

Sarutarea este expresiunea unui simtamint interior. Ea se manifesta printr-o apasare a gurei asupra unui obiect oarecare, insotita de un sunet puternic sau mai slab, sau printr-o atingere reciproca abuzelor, exprimind iubirea si afectiunea amoroasa. Sarutarea se poate executa in diverse moduri: cu sunet, fara sunet, pe cale umeda si pe cale uscata.

De aici rezulta diversele numiri ce se pot da saruturilor. Astfel e gurita, un sarut dat in pripa si in gluma; se uziteaza mai mult

CE BUSUIOCU’ MEU?

marți, 8 mai, 2007 la 7:28 pm

busuioc3

Uite ce frumusete de busuioc imi inverzeste fiecare dimineata, din pervazul de pe balcon. E „pus” de mine acum mai putin de doua luni.  Am sadit atunci in trei jardiniere busuioc, oregano si ardei iuti, rotunzi. Doar asta s-a opintit mai tare. Ardeii mi-au facut o promisiune subtire, cu un singur lastar cam trist, iar oregano a preferat sa ma trateze cu sictir. Cu asta nici nu stiu ce sa fac. Miroase incintator si mi-e cam tirsa sa-l trimit in exil, printre felii de rosie, sau sa-l inec in cine stie ce alta combinatie. Voi ce ziceti?

INCA UNA CE S-A DUS…

marți, 8 mai, 2007 la 8:51 am

ciuc2

Locatii selecte… Cum req mai arata o locatie selecta? E cumva aceea in care vin doar oameni stilati? In care lumina e confuza, muzica e in surdila dar in care lumea e plina de antreu? Imi plac cluburile trendy in care clabarii sint stailish, vin sa cil si sa serveasca un drinc. Un civas cu redbul, un camamber cu rosii…

In goana contemporana dupa clabing a berilor autohtone, Ciuc a uitat cit de bine se simtea el pe la sfirsitul anilor ’90, pe cind comunicarea nu era atit de apriga in diferentierea dintre gondola si tejgheaua barului. Ciuc Black a fost printre primele „vedete” din grupul „party beers”. Acum mesajul mi se pare tras de par, iar sloganul clasic nu se mai conjuga deloc cu pozitionarea. Printul asta e ca o taranca in trening si pantofi de lac, la discoteca.

COTIDIANUL, LEONARDO si LUIS

luni, 7 mai, 2007 la 8:59 pm

LEONARDOAsadar 50 000 de exemplare in citeva ore. Cu cioclopodie, dupa experimentul cu cartea. Un leu. Seara, la caufland, dau peste Luis. L-as recunoaste dintr-un milion de tigani. Hai, bre, ca astia n-arata toti la fel :)  Si ca sa vezi ca nu mint, l-am recunoscut chiar stind cu spatele la mine. Poate dupa maieul portocaliu sau poate dupa bucata de brinza huedin pe care o cintarea expert din ochi. Sau poate din cauza faptului ca ochisem amindoi aceeasi bucata de huedin pe care o cintaream expert din ochi.

Cu Luis am o poveste lunga. Vinde ziare la toneta din fata scarii unde am locuit pina acum un an si ceva. Vorbeam zilnic, schimbam doua-trei vorbe si ne vedeam fiecare de viata lui. Are un aer „curios neincrezator” fata de tot ce-i spun, are propriile convingeri puternice. Dar intr-o zi m-a spart: „Bai, nene, de ce nu sint si tigani in spoturi?” Ba sint, Luis… Ala cu acordeonul, de exemplu. „Nu, frate, nu de-alea facute special pentru noi… D’astea obisnuite, la Connex, la Coca Cola… Pai ce, tiganii nu bea Coca Cola? Nu vorbeste la mobil?”

ANONIMUL WWWIAN

luni, 7 mai, 2007 la 7:41 am

INCOGNITO

Ne mutam on-line. De la deja banala posta electronica si pina la „Second Life”, dimensiunea cibernetica a existentei umane are proportii comparabile cu aceea din afara spatiului on-line. Daca luam in calcul faptul ca multi traim mai bine de jumatate de zi prin activitatea computerului, putem spune ca deja existenta de tip „clasic” se reduce la somn. In consecinta, nu cred ca anonimatul oferit cu atita succes pina acum de spatiul virtual mai trebuie tolerat din punctul de vedere al conventiei sociale. Prezenta noastra pe web devenind din ce in ce mai complexa, am devenit cetateni planetari ai www-ului. In consecinta, conventiile sociale bazice ar trebui sa intervina si aici, asa cum ele au fost instituite ca norme pentru mentinerea unui climat corect si, de ce nu, mai comod, in societatea umana.

PENTRU UN TRAFIC MAI RELAXAT

duminică, 6 mai, 2007 la 7:36 pm

MESSAGE

Am primit asta pe mail dar, pentru ca mi-am promis sa nu public doar de dragul de a arata lucruri pe care oricum le are toata lumea, am editat-o putin. Am vazut-o si mi-am adus aminte de o idee mai veche de campanie sociala pentru un trafic mai relaxat, mai putin nervos. Daca pe spatele unei masini ai vedea un mesaj de soiul asta, sigur ai uita pe moment ca toti sint niste cretini care si-au dat din nou intilnire in drumul tau, la editia zilnica a congresului imbecililor.

NU E ZIUA MEA

sâmbătă, 5 mai, 2007 la 6:38 pm

CAPNu-mi place „ziua barbatului”. Incepuse misto, abia asteptam declinarile destepte, dar parca prea se termina totul ghiolbaneste, cu un concert pentru mase. Cica au fost niste sute de mii bune bagate in toata povestea, as vrea sa stiu citi dintre barbatii la care a ajuns mesajul s-au si simtit valorizati in vreun fel de concept si citi au luat-o doar ca pe un joculet, o prostioara publicitara. Bannerul de pe messenger (probabil o avere pentru bugetele romanesti) nu m-a facut sa plesnesc de mindrie. Messenger-ul e un tool atit de comun, incit sint convins ca multora dintre utilizatori li s-a parut o chestie fireasca, pe care sigur n-au facut click.

Am senzatia ca a vrut-o cineva mai abrupt incheiata decit si-ar fi dorit creatorii. Cind o facem? Cum o incheiem? Simbata e cinci mai! OK, o facem simbata ca vine lumea in piata. Daca anul viitor, in preajma lui cinci mai, nu primesc felicitare si cadou „corporate” la birou, v-am ars!