Mi-am promis mie insumi mi ca n-o sa fac niciodata comentarii la adresa acestui individ, eroul articolului de mai jos si un extrem de vocal Mr. Nobody, a carui simpla vedere sau auzire imi provoaca repugna viscerala. In consecinta am scos numele lui din articol, dar am convingerea ca unii dintre voi vor intelege lesne despre cine e vorba. Treaba mi s-a parut extrem de amuzanta si absolut definitorie pentru individul in cauza.
Colega mea, Roxana Crisan, va ofera aici o colectie de fotografii foarte tari din orasul in care eu era s-o mierlesc in 2001 :). Din pacate, la acea vreme nu am avut timp sa vad in detaliu orasul asta cit jumatate de Romania, asa ca mie mi-a facut o pofta teribila. Enjoy!
Cum o fi sa ai in Blogroll Orlando Nicoara, Zoso, Comanescu, Kapra, Bradut Ulmanu si sa postezi clipuri cu Morandi?
Dupa patru ani de snorkle banal si trist pe unde am apucat (mai mult in Marea Neagra, in care uneori mai vezi si cite un racusor in afara de buci si cutii de bere) am reusit sa iau prima lectie de Scuba. Pe cei de la Padi i-am intilnit pe plaja lui Costas Sarmas, la nici 100 de metri de Club Med Gregolimano, in Evia. (voi scrie despre Sarmas in pagina despre Agios Giorgios si Evia). De fapt Divingtravel si Padi sint intr-un fel de parteneriat in zona respectiva.
Caroline, Flo si Pablo - trei copii innebuniti dupa fundul marii, locul in care cred ca as putea sa traiesc lejer daca iau in calcul ca am stat si cite doua-trei ore cu teava-n gura, la o tacla cu tot ce misca sau ar fi putut sa miste in zonele cu vegetatie din apropierea malurilor grecesti. Care va sa zica un formular absolut nesuferit si enervant (care aproape ca imi stricase cheful de scufundat) cu trei semnaturi, dupa care o jumatate de ora de
Zilele trecute au fost primele petrecute pentru mai multa vreme in compania si in spatiul vital al unui aparat GPS. Este una dintre cele mai timpite si mai enervante creaturi pe care cineva si-ar putea dori sa o asocieze cu “vacanta” sau “relaxare”. Sint convins ca aceasta creatie perfida este rezultatul unor conspiratii la nivel mondial, rodul pudred al unor minti diabolice hotarite sa distruga pina si cele mai calme secunde din viata unui om.
In primul rind ca Nea MIO asta refuza sa-si recunoasca greselile, iar atunci cind e clar ca habar n-are pe ce lume se afla continua sa te lase sa crezi ca
Sa facem o socoteala simpla: din Golful Glifa (punctul de tranzit cu feribotul de pe Evia pe continent) pina la Kulata, localitatea de frontiera cu Bulgaria, via Salonic, doua taxe de autostrada, fiecare de cite doi euro. Inca cinci euro la intrarea in Bulgaria, tot taxe de drum, viniete etc. In total noua euroi. Sa mai fi fost inca o taxa de vreo doi euro la un moment dat, sa zicem cu marinimie unsprezece euro taxe de drum cu totul, vreme de peste o mie de kilometri. Comparind suma asta cu cei sase euro pe care-i dai pentru o suta de metri de pod la Ruse, mi se pare mai mult decit exagerat.
Unde mai pui ca, in afara de gropi si denivelari de “bun venit!”, personalul “auxiliar” de la pod este reprezentat de un aurolac jegos, rupt in cur, dar foarte autoritar si adinc patruns de misiunea lui in sector.
In primul rind salutari OMV, pe care l-am gasit la tot pasul pe toata longitudinea Bulgariei. La ducere au acceptat euro, la intoarcere nu prea, dar cert este ca m-am simtit oarecum in siguranta gasindu-le statiile la tot pasul. Tot in Bulgaria am intilnit si un Rompetrol destul de pipernicit. Bulgarii continua sa aiba Shell, dar le-am evitat cu mult respect si amintiri nu tocmai placute de pe vremea cind operau si in Romania. La greci am retinut CYCLON, care s-a combinat fara fasoane cu resturile de OMV din rezervor. Problema a aparut la AEGEAN, unde fara plumb de 100 a facut figuri si in pante, si pe drum drept.
Am facut aproximativ 2,700 de kilometri in vacanta. Ne-am dus cu masina, ne-am invirtit pe insula destul de mult, ne-am intors, n-am avut nici cea mai mica problema in afara de benzina lenesa a celor de la AEGEAN. Ei bine, la nici 200 de metri dupa frontiera romaneasca am dat in prima groapa umpluta cu piine, sare si marame traditionale, ocazie cu care am facut pana. Bine m-am intors!
Una scurta si rautacioasa, despre ce-am consumat in vacanta la teveurile grecesti. Pe linga un documentar despre Romania cu imagini de prin anii ‘80 (pe care nu scria ca sint de-atunci), frinturi de filme si seriale (fac si ei sitcom si telenovela), stiri la misto despre vedete indigene, doua canale care se cheama la fel si au logo diferit (STAR) plus o saracie lucie in calupurile de publicitate (scurte, mai mult bartere cu reviste, un spot-doua clasice - detergenti, sampoane, inghetata) am remarcat apetitul grecilor pentru tocshou de dimineata. Cum o fac ei? O fac in grup, adevarate orgii, nu altceva. Ingramadeala mare! Iata citeva mostre:
Aici veti gasi in zilele urmatoare un scurt ghid/jurnal despre un loc absolut incintator. Va fi in engleza pentru simplul motiv ca n-as vrea sa limitez doar romanilor accesul la acele insemnari. In plus, am convingerea ca nu vor fi foarte multi romanii carora sa le placa Agios Georgios si Evia atit de mult incit sa se aventureze pina acolo. Stiu citiva care au fost acolo, noi insine am decis sa mergem in urma povestilor unor oameni in care avem incredere, Cristina si Cuchi. Deocamdata, slava Domnului, nu este o destinatie turistica pentru mase. Acum doi ani au existat citeva grupuri organizate prin Aerotravel, dar se pare ca romanilor majoritari nu prea le-a placut. Nu-i rau :).
