Mai, fratii mei care ma tot gugaliti in disperare, uneori si cite 8-10 cautari pe zi, ma intreb citeodata ce draci de interes prezint pentru voi din moment ce ajungeti pe-aici cautind clar info despre copolovici, Copolovici, Viorel Copolovici, COPOLOVICI, copolovici media pro, blog viorel copolovici etc. etc. etc. Fiti amabili, macar lasati una la scurt, eventual in ME, ca sa stiu de ce m-ati cautat. Asta nu e valabila pentru cei care inca si-ar dori sa afle si inca nu stiu cam pe unde-am plecat dupa demisia de la Buftea. Sint bine, multumesc de-ntrebare, mi-e deja dor de studiouri si de OAMENI. Da’ rezist :).
Oamenii normali maninca miel/oaie/capra/ied/ciine o singura data pe an, de Paste. Unii nu pupa nici macar atunci, din varii repulsii. Altii se dau in vint dupa pastrama si alte derivate mai tot anul. Si asta, desigur, din varii declicuri si automatisme gustativ-cerebrale.
Asa ca, luind in calcul faptul ca aseara vecinii mei probabil ca isi izbeau fruntea de faianta din cauza ispititoarelor mirozne de Inviere ce se revarsau din cuptorul meu, am sa va povestesc de ce ma apuca pe mine dorul de behaitor la vremea asta a anului, la vremea mustului. Despre ce-am creat eu in tava de la cuptor n-as vrea sa va spun mare lucru pentru ca nu vreau sa-mi atrag ura pofticiosilor. Rozmarin, busuioc verde (din ghiveci, tocmai si-a revenit dupa ce l-am bagat in casa), usturoi si vin dulce. Restul e literatura. Despre gust n-am a va spune, ma imbatasem deja cu buchetul de arome, asa ca am lasat hacuirea pentru alte zile.
Dar sa revenim. Toamna lui ‘97, adica fix acum zece ani. Aranjam un spectacol cu masca la Dabuleni. Pentru necunoscatori, Dabulenii sint cea mai intinsa comuna din Romania si se gasesc in rarunchii prazulii ai Olteniei. Ca sa ajungi la Dabuleni e musai sa treci prin Alexandria, Buzescu si, negresit, prin Caracal. Daca Alexandria e fraimoasa pentru pregnanta lipsa de far, daca in Buzescu ai ocazia sa vezi
…citeşte tot articolul
Astazi am realizat ca obezitatea mea morbida e mai putin morbida decit obezitatea altora. In sensul ca oamenii inca isi permit sa faca mistouri pe seama greutatii mele. Ati auzit sau ati facut vreodata caterinca de un obez de-ala adevarat, cu haine doar “pe comanda”, care abia intra pe usa? Oamenii “normali” nu fac misto la vedere de grasii foarte grasi, se minuneaza pe ascuns, pe la colturi. Deci, eufemistic vorbind…hai ca nu-s atit de gras :)
blogvertisment____________________________________________________
Nu mai faci diferenta dintre o pulpa de pui si un pui intreg? Probabil ca ai nevoie de un cintar. Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising. ____________________________________________________blogvertisment
Daca as fi fost Bitza Cazan de la Pitesti (pour les conaisseurs) probabil ca as fi infiintat zilnic macar trei-patru asociatii sau “ligi” de lupta impotriva sau pentru ceva. Cum nu sint el, le infiintez si le desfiintez doar in mintea mea, in aceeasi zi sau chiar in acelasi minut.
Dintre “proiectele” de acest tip imi mai amintesc acum: Asociatia AntiHristo Stoichkov, avind ca deziderat declararea individului ca persona non grata pe teritoriul Romaniei si ca slogan celebra fraza “mamalichky, go home!”, Brigada Civica Antiscuipat pe Trotuare, Liga pentru Abolirea Batatoarelor de Covoare…
Astazi - Miscarea AntiTaxi. Stateam de 12 minute la Victoriei “la becere(se)” asteptind un leone anuntat “in zece”. Sun. Da, o clipa… Zice ca e deja in Piata Victoriei, dar mergeti dumneavoastra mai in fata. Mai in fata unde? Cum adica unde? La intersectia cu Sevastopol.
Si brusc ma pun in pielea strainului de Bucuresti si zic. Doamna, eu am cerut un taxi la becere, nu stiu unde e sevastopol, nu sint din Bucuresti. Pai nu spre Piata Victoriei, in jos pe Calea Victoriei. Dar nu vad nici un taxi. Asteptati ca vine. Si inchide. Mrrrrrrr…… Ajung, desigur, la Sevastopol, sun din nou.
Doamna, sint la Sevastopol si nu e. Pai unde sinteti la Sevastopol? Cu Victoriei sau cu Lascar Catargiu? Pai mata unde m-ati trimis? Pai nu stiu, ca n-ati vorbit cu mine. Doamna, sint deja cin’spe minute de cind am facut comanda. Haideti, domnu’, ca mai am si alte comenzi… De data asta inchid eu.
Vine, se poate, dom’ne? E aglomerat, sefu’. Pai de ce-ati dat zece minute, puteati sa ziceti ca veniti in juma’ de ora si renuntam eu, nu va mai chinuiam etc. etc. etc. Observ, in paralel, ca tarifele s-au marit la toate companiile de taxi din Bucuresti. Pina acum citeva luni intelegeam fluctuatiile in sus motivate de preturile la benzina, motorina, gaz, votca etc. Si-acum de ce-ati scumpit. De la Primarie, ei au scumpit. Adica de la camera taxime, tristilor? Pai da. Adica de la Anghel? Pai cine face legea la taxiuri in Bucuresti? Nu Anghel? Pai nu stiu. Pai el, ca el a facut si legea, si regulile.
blogvertisment____________________________________________________
Masini de tocat. Spre a toca…pe cine vreti voi. Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising. ____________________________________________________blogvertisment
Cred ca incep sa-mi revin la statutul de animal social. Care va sa zica aseara la premiera, la filmul lui Mungiu. In seara asta la bauta in Coyote cu echipa, cu ocazia demisiei mele de la Media Pro Pictures. Apoi tot weekendul sub auspiciile unui an de la casatorie. Final apoteotic duminica seara, cu nashu’ la meciul demonstrativ Navratilova-Seles. Sa tot traiesti, neamule!
Am vazut “4,3,2…” ca pe unica si prima drama “serioasa” facuta in Romania dupa 1989 despre lucruri intimplate inainte. Este primul film romanesc care nu are nevoie de tragicomic tembel si ostentativ pentru a spune o poveste trista, infioratoare uneori. Vin de la un film care nu urla, nu braveaza, nu te scuipa si nu te injura, dar pe care il simti ca pe un pumn in piept, ca pe un sfat dat cu violenta. “Ba! Sa nu uiti!”
Este aproape revoltator sa vezi ce inseamna Mungiu din punctul de vedere al lucrului cu un actor. Revoltator din cauza neputintei altor regizori. Daca pe cele doua protagoniste (Anamaria Marinca si Laura Vasiliu) nu apucasem sa la vad pina acum, deci nu as fi avut termeni de comparatie, am observat metamorfoza de necrezut in cazul lui Vlad Ivanov. O prezenta insipida, aproape inobservabila in rolurile in care il vazusem pina acum, un actor de forta si capacitate incredibila de constientizare a rolului in “Domnu’ Bebe”.
Cu siguranta o sursa de trairi dureroase in primul rind pentru publicul de peste treizeci si cinci de ani, mai ales feminin si mai ales trecut prin furcile caudine ale studentiei in caminele comuniste. Probabil “un film scirbos” pentru majoritatea tinerilor, adolescenti sau studenti incapabili sa se regaseasca azi intr-un tablou care pentru ei ramine foarte “ieri”. Asta in ciuda faptului ca, de fapt, intunericul de-atunci continua sa le filtreze si astazi lumina picloasa in care se incapatineaza sa-si bronzeze inconstienta si traumele injectate de parinti.
Patru luni, trei saptamini si doua zile este de miine in cinematografe, unde ar fi bine sa mergeti sa-l vedeti inainte de a-l adauga colectiei de filme luate de pe net. Macar de curiozitate si, poate, pentru a intelege daca premiul de la Cannes a fost mai degraba motivat de calitatea exceptionala a naratiunii in imagini sustinuta cu un buget infim, sau de posibila doza de exotism comunist pe care ar putea s-o transmita publicului international.
Un eveniment dezamagitor din punct de vedere al organizarii. Am simtit lipsa flagranta a unui concept legat, a unui producator, a unei echipe care sa asigure unui asemenea moment macar decenta fireasca a unei premiere de Palme D’Or daca nu fastul cuvenit celui mai bine vindut film romanesc al tuturor timpurilor. In strainatate. Pentru Romania sint sceptic.
Promisiunea de sapte stele pe care marketonline.ro o face clientilor si potentialilor sai clienti este, fara doar si poate, un gest de indrazneala pe care putine afaceri mioritice au avut curajul sa-l faca pina acum. Cu atit mai rara o astfel de strategie intr-un domeniu atit de tinar in Romania, comertul online.
Conceptul este, de fapt un adevarat credo care ar trebui sa functioneze atit intern, ca set de principii ale culturii organizationale, cit si ca mesaj public, indreptat catre piata, fie ca vorbim despre clienti, furnizori, parteneri sau concurenti. In lumea intreaga si in special in Statele Unite exista o adevarata cultura a credo-ului, cele cinci, sapte, zece porunci care, cel putin in teorie, ar putea servi in ambele sensuri.
E mai greu atunci cind principiile de baza nu sint sustinute de o analiza atenta asupra pozitionarii si, mai ales, asupra calitatii si puterii de intelegere a celor care formeaza echipa. In fond, dupa ce acceptam ca fiecare dintre ei este un multiplicator al credo-ului, ca fiecare dintre ei isi constientizeaza rolul in interiorul mecanismului din care face parte, intregul angrenaj poate incepe sa-si urmareasca scopurile in mod real, programatic.
Cititi aici despre cele sapte principii ale marketonline.ro si hotariti singuri in ce masura le puteti acorda girul de incredere.
Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising.
Salut (cu intirziere) aparitia Blog Agency, un proiect curajos creat de doi oameni destul de maturi incit sa-si ia treburile in serios si destul de idealisti incit sa se apuce de o chestie care unora le-ar putea parea utopica. Pe scurt, B.A. ofera consultanta pentru bloggeri si bloguri, de la simpla rezervare a domeniului sau parcelei (as you like it) pina la campanii de marketing online si maximizare a potentialului de vinzari prin blogging. Mai multe aflati de la sursa.
Pe Mihai Giulvezan il stiu din 2005, cind lucra la Kondiment. Ne-am intilnit de citeva ori din cauza unei chestii ce avea sa devina, multe luni mai tirziu, cotidianul.ro. “Din cauza” pentru ca la vremea aia proiectul era o mare durere de cap atit pentru mine, cit si pentru furnizor. A plecat apoi la Netbridge, de unde a venit la Mediapro Interactiv de unde tocmai a plecat, sa tot fie vreo doua luni. E genul care intelege multe chiar daca vorbeste destul de putin.
Ionut Oprea nu stiu ce a facut inainte de Netbridge, de unde a venit la Mediapro Interactiv, de unde tocmai a plecat… Stiu doar ca e un agitat foarte constiincios atunci cind crede in ceea ce face si mai ales cind libertatile primordiale (a gindi, a exprima etc.) nu ii sint ingradite. Are clickio.ro si este initiatorul Blogvertising.
Bafta, domnilor!
O poveste veche revine in actualitate. EVZ de astazi spune ca Patriciu nu renunta la identitatea Rompetrol si ca acest aspect nu a facut obiectul contractului la vinzarea celor saptezeci si cinci de procente. Citatul din comunicatul biroului de presa e delicios: ” Nu intentionam sa schimbam sigla Rompetrol deoarece identitatea companiei nu se va schimba.”. Si daca, totusi, pina la urma, va fi cineva destul de nervos sa demonstreze un lucru evident?
La momentul rebrandarii, Iolanda Staniloiu vorbea despre “o cifra cu sase zerouri”, in care a intrat tot ce a insemnat la acel moment comunicarea noului logo, de la creatia in sine pina la campania publicitara, trecind prin decorarea statiilor - probabil cea mai mare parte a bugetului. S-a vorbit despre vreo patru milioane de euro.
Ceea ce Ioana Manea spune in EVZ poate fi o noutate sau o informatie de interes doar pentru publicul mai putin avizat. Sa nu uitam ca rebranding de mare calibru se face in piata romaneasca de citeva ori pe an. BCR este un exemplu actual. Numai ca, in cazul Rompetrol, o problema exista, oricita simpatie am avea pentru un brand romanesc interesant sau pentru aceia care au primit sarcina de a-l improspata. Si am numit aici parte din echipa defunctului D’arcy, devenita Odyssey la scurt timp dupa ce Alana si Joe Perez cica au cam plecat cu banutii.
Ca British Petroleum si-a desenat actualul logo inaintea celor de la Rompetrol ne-o demonstreaza nu numai EVZ, ci chiar imaginile de mai jos, pe care le-am gasit pe site-ul BP. Le-am pus mai degraba de dragul studiului de logo, nu neaparat pentru comparatie. De remarcat naturaletea transformarilor si perioadele de timp la care BP a operat modificari in logo.
blogvertisment____________________________________________________
Ce electronice auto merita masina ta? Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising. ____________________________________________________blogvertisment
Via Vali Rupita: Care e diferenta dintre un tigan si o fata mare? Tiganul tot tigan ramine.
Via nasha: Ytzik se duce la rabi si deplinge starea lumii in care traim. “Rabi, rabi, eu nu mai vreau razboi, nu mai vreau atitea conflicte si atita ura in lume, eu vreau sa fie pace.” Si rabi raspunde: “Lasa Ytzik, ca o sa fie asa o lupta pentru pace ca n-o sa mai ramina nimeni viu.”
