De la Comanescu am aflat ca neogen a gasit, in sfirsit, expresia grafica a personalitatii brandului sau. Ca si cum logo-ul (bun, stabil, din industrie) nu-i mai era de ajuns, iNeo este, asa cum ii si zice, un neofit. E gingas, e nestiutor si mirat. Are sprincenele ridicate a nedumerire si ochii bulbucati, in semn de continua pofta de cunoastere. Pentru ca, asa cum ziceam, iNeo e oarecum picat de pe alta planeta, e mai degraba un
Am asistat la spectacolul asta de doua ori in decurs de o saptamina. Acum citeva seri eram printre ultimii clienti la ghiseul de la raiffeisen, in Piata Victoriei. Aproape d eora inchiderii. Omul de la ghiseu isi dadea silinta sa se miste repede, dar se simtea ca e la sfirsitul zilei. Vine o troala sa ma roage “sa-i tin rind”. O invit sa lase papornita cu sticle de lapte in spatele meu, poate ii convinge pe cei care se vor aseza la coada “cit mai rezolva ea niste probleme”. Imi plimbam distrat ochii
Asta este subiectul insemnarii. Gata? Ati dat click? De doua ori? Hai ca va astept.
Bun. Acum: 1. Tag-line-ul imita unsuros celebrul “nu mai bine va fac eu un platouas?” de la guerrilla, adica Orion se da premiant pe notele altuia. Formula, intrata oricum in vocabularul urban, nu mai poate fi copiata decit de un brand stupid sau care, ma rog, accepta stupidul ca valoare de brand.
2. O minima curiozitate i-ar fi luminat asupra consumului de
Initiativa de mare angajament si responsabilitate urbana si nu numai. Odyssey a lansat o campanie de trezire a rinocerilor care sintem, intru reciclarea hirtiei si, daca mai ramine energie dupa prima activitate, plantarea de copacei acolo unde i-au ras altii ca sa construiasca blocuri cu pretentii de case smechere. Reciclatorii explica lucruri simple si dau solutii la indemina. Trebuie neaparat sa vedeti si filmuletul. Aici!
Primita in redactia din Bucuresti a unei reviste glossy. …citeşte tot articolul
Chiar de n-ar fi fost ciobanul pseudohabotnic si credincios de-asta banuit, crucea e un element extrem de prezent in fotbal. Nu doar in fotbalul romanesc. Plecata, parca sa zic, de pe terenurile credincioasei Americi Latine, crucea fotbalistica a fost imprumutata, adoptata, adaptata si restignita in diverse pozitii pe altarul evlaviei teatrale a mingicarilor.
Crucea cu pamintul , la intrarea in teren, este cea mai prezenta. E atit de prezenta, incit nu m-as mira sa fie adoptata chiar si de catre localnicii din campionatele asiatice. Prin crucea facuta in fuga, la inceputul meciului, la schimbare sau dupa pauza, fotbalistul
DREPT LA REPLICA. Badaul s-a disculpat. Dormea, nu se scirma in nas. Pina prezinta dovada somnului (trebuie sa aiba el insusi inregistrarea, este imposibil sa n-o fi pastrat), cele doua variante pot coexista. Ce-i drept, mare diferenta, boieri dumneavoastra.
Am aflat de aici si de aici ca unu’, balau, budau, balalau, labau…in fine, unu’, cu o asociatie a consumatorilor de media (ciudat, eu consum, dar nu sint in asociatia asta si nici n-am de gind) baga monitorizare la bloguri fara sa-l fi intrebat nimeni cit e ceasul. Adica se erijeaza el si asociatia lui in aparator al drepturilor de autor dpdv content online pe bloguri. Am ajuns, prin bunavointa altora, la epicentrul acestei gogorite si, la commenturi, i-am vazut fetisoara initiatorului. Si l-am recunoscut.
Sa fi fost prin 2002. Cristoiul inca domnea la televiziunea lui, inca, Prigoana. Platoul de stiri privea prin ochean piclos in coridorul de trecere din redactie si catre masa editorilor. Era vremea cind oricine putea deveni ”vedeta” daca isi facea de lucru la acea masa ori pe coridor. Treceai pe-acolo in timpul emisiei si aveai sansa de a mai adauga o pietricica la propria posteritate. Vorba poetului “Treceau barbati, treceau femei si uruiau trasuri pe strada, soldati treceau facind parada…”
Ei bine, posteritatea avea sa ii fie mama vitrega lui balalau asta mic. Intrucit la un buletin de stiri al realitatii lu’ cristoiu, tinarul proaspat jurnalau avea sa intre in istorie.
Azi, la trecerea de pietoni de la gregoriz, in Victoriei. Balamuc, tramvaie, semafor scurt pentru pietoni, vacarm. Masina alba, de neam prost. Vine din stinga, nu prea stie ce are de gind, ezita. Dupa ce ezita pina isi ia carne de la toti cei din spate, trage cu forta stinga si parcheaza. Pe trecerea de pietoni. Ba o si opreste. Ba si coboara. Trei tute imbracate “de oras”, predomina albul. Pantalonasi mulati, albi. Jachetute si tricouase mititele si scurtute, albe. Cu cele trei tute, un tut. Tinerel, chelbos, sfrijit pe linga iepele pe care le ducea, probabil, la o cafea, la turabo, in Victoriei. Miros toti a manele. Soferita - vesela ca a gasit loc de parcare, e toata un zimbet.
Fiti amabila, vedeti ca ati parcat pe trecerea de pietoni. Da, (ride) am vazut, dar n-aveam unde. Stiti, pe aici trec pietoni, e loc marcat, e si semafor, vedeti omuletii? acum e unu’ rosu, dupa aia vine unu’ verde, tre’ sa treaca lumea. Las’ ca are loc sa treaca. Domnisoara, nu e loc de parcare. Da’ ma lasa-ma, ba, tarane! Domnisoara, sinteti foarte nesimtita. Ma departez infrint.
Pagina noua, planuita de mai multa vreme, inceputa aici tot cu titlu de experiment, ca intreg blogul asta, de fapt. O sectiune separata pentru retete, povesti, recenzii si alte cronici nascute dintr-o pasiune…cronica pentru arta culinara si universul ei ramificat. Si o prima propunere intr-o viitoare carte colectiva de bucate. Enjoy.
“Joaca s-a terminat, jocul abia incepe!” Extras intr-o seara, remixind dintr-un maldar de variante care aveau fiecare cite un betesug. Aveam in cap numai “no games, just sports” si Mel Gibson in ciorapi de dama, vopsindu-si unghiile in baie. Malin Sufitchi, Alina Luncasu si Ana Poiana nu stiu ce aveau in cap, dar toti eram cam obositi. Probabil ca de oboseala ne-a placut foarte mult. Ma bucur ca l-au folosit in promo.
CU UN PAS INAINTE revine pe 4 octombrie. Mi-e atit de drag, ca m-as fi bucurat sa-l fac eu. Ar fi iesit mult mai prost :D
