Chef, du-te să vezi filmul ăsta!

Scriu rar despre filme. Eu oricum văd totul la cinematograf, şi pe alea bune, şi pe celelalte. Habar n-am să scriu despre filme şi chiar îmi pare rău că scriu despre ăsta înainte de a apuca să las câteva rânduri despre altceva ce mă depăşeşte, dar mi-a plăcut copleşitor de mult: „Matilda” la Londra şi „Frumoasa şi bestia” la Paris. Zic de musical-uri. dar o să scru şi despre alea.

Ideea e alta. Aseră am văzut „Chef” şi mi-a plăcut rău de tot. Când m-am ridicat de pe scaun, m-am întrebat dacă John Favreau, scenariu-regie-protagonist, ar fi putut face toată treaba asta dacă n-ar fi avut o relaţie foarte profundă cu mâncarea şi potenţialul ei experienţial memorabil. Mi-e greu să cred că e străin de toată treaba asta şi că i-a ieşit totul aşa bine doar pentru că ar fi doar un mare artist. Veţi vedea în „Chef” atâtea culori, forme, texturi şi consistenţe înnebunitoare, încât găleata de floricele îşi va pierde orice fel de sens.

„Chef” e un film viu, care-i va încânta pe pasionaţii de viaţă (şi de bucătărie) şi-i va plictisi teribil pe aceia care au decis că viaţa lor e prea bună ca să se încheie altfel decât „la pensie”, adică taman la timp cât să-şi termine de achitat creditele la bancă. Ok, nu vreau să fiu rău: filmul ăsta poate fi destul de plictisitor pentru aceia care au ajuns la momentul la care cred că mâncarea e simplă necesitate. Dar ca să ajungi aici, probabil că trebuie să decizi mai întâi că aerul, apa sau soarele nu au nicio legătură cu magia şi că ea chiar nu există. Chiar şi cu stomacul plin, „Chef” este o experienţă ritmată, suculentă, vibrantă, împănată cu mesaje digerabile despre eternul „work/life balance”, cu o coloană sonoră care în mai multe rânduri îţi va mişca dorsalii pe fotoliu, adesea în ritmuri latino din cele autentice. Nu e multă filosofie, ci doar viaţă cu poftă plus distribuţie „grea”, în care parcă toată lumea bună (Downey Junior, Leguizamo, Hoffman) îi lasă culoar liber lui Favreau pentru o partitură curată şi foarte foarte sinceră.

M-aş bucura să meargă să vadă filmul ăsta cât mai mulţi bucătari şi oameni care au treabă în vreun fel sau altul cu mâncarea şi restauraţia de orice fel. Şi ăia cu credite, şi cei fără ;)