Dragă Adrian,

vineri, 20 iunie, 2014 la 1:03 am

Aud cu mâhnire că, probabil în virtutea paradigmei energetice parţial nefaste a ultimelor luni, în obiceiurile dumitale frazeologice s-a întors de curând formula „bunul meu prieten, Ion Ţiriac”. Ştii care a fost primul meu gând la auzul teribilei istorii? Mi-am adus aminte şi am ţinut morţiş să-ţi transmit convingerea mea că acolo, undeva, în adâncul fiinţei, dumneata chiar eşti un om bun, că ai un suflet sensibil şi că, indiferent de situaţie, aşa vei rămâne. Atât am avut să-ţi zic. Sănătate.

PS: Asta e mai veche, da’ mie mi-e dragă oricum.

adrian sarbu