Arhiva pentru martie, 2009

OK…fă şapte paşi înapoi, scuipă-te vîrtos în / între sîn de aceleaşi şapte ori, dar numai atunci cînd eşti pe jos! Cînd eşti în coloană, la semafor, cam cum crezi că poţi respecta ritualul pisicii negre?

O propunere vegetariană. Gastronomia fără carne zgîndăre adesea un obicei prost, indus de societatea de consum şi de lipsa acută de timp: surogatele, prafurile ca adjuvanţi pentru gust. Nu ştiu să existe paradox mai trist decît utilizarea lor tocmai în cazul mîncărurilor care beneficiază din plin de savoarea ingredientelor naturale. Dacă tot am ales să gătim din cînd în cînd fără carne, de ce n-am lăsa legumele să triumfe prin arome, de ce nu le-am ajuta să cîştige bătălia gusturilor prin ele însele? Puţină răbdare. E tot ce ne cer ingredientele naturale. Ca şi în cazul pennelor de mai jos.

S-a sculat toată lumea? Da’ de trezit s-a trezit cineva? Mda…poante de cazarmă…

Uite că, totuşi, în oraşul din care am plecat pentru că nu se întîmpla nimic, oamenii sînt foarte amuzanţi.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=bS__7Ythooo]

Şi încă un caz de asemănare izbitoare, de data asta datorat chirurgiei plastice agresive. Nu, cei doi nu seamănă deloc, dar plasticianul pare a fi acelaşi. Cum am putea explica altfel fizionomia de sac peticit a celor doi? Punem la socoteală şi că dizeuza muză a luceafărului huilei şi-a mumificat mecla în Satele Unite, deci n-aş băga mîna în foc că nu e vorba de aceeaşi clinică în care l-au măcelărit şi pe Mikey. Unde eşti, Duduleanu, să-mi mai povesteşti o dată cum îi miroseau picioarele în juriu la Miss „La Taverne de Havana”, acum nouă ani? Chiorule, bagi şi tu povestea de la shooting, aia cu melcul pe balustradă?

Sigur… Veţi spune că una e mai grasă, că alta are ochii mai altfel, că nici măcar nuanţa de păr sau dimensiunea pomeţilor nu e aceeaşi. Cîrcotaşi… Bun, de acord că Mandy Moore are faţă de ţărancă îndopată cu T-Bone şi Spare Ribs. De acord şi că nasul Paulei Seling ar fi mană cerească pentru caricaturişti. Dar parcă Ginuţa are ceva din amîndouă. În definitiv, nu ştim pe unde au /a umblat taţii / tatăl fetelor, dar asemănările sînt destule. Ca şi în cazul „bonus” din a doua imagine.

Bine. Hai să-ncepem săptămîna din caserolă cu spanacul în forma lui proaspătă, ajutat puţin de ingrediente simple, la îndemînă, care împreună vor reuşi să-l pună în valoare. Spanacul „de salată” trebuie să fie cît mai crud, cît mai proaspăt, cît mai verde şi cît mai cărnos. Sigur, aşa ar trebui să fie orice spanac pe care vrem să-l pregătim în propria bucătărie, dar în cazul salatei trebuie să ţinem cont că frunzele care nu respectă toate regulile-astea nu prea au ce căuta în castron. Apropo: în Piaţa Obor, vineri dimineaţă spanacul era cinci lei kilogramul.

După ce s-a acoperit de penibil cu prostia de clip în care copia urît şi trist campania americană de sensibilizare a populaţiei în beneficiul gestului votării… După campania vizuală din Sectorul 6, cu poze transmiţînd un mesaj de o sexualitate incertă, gen Marcy Darcy, şi slogan politico-muzical irelevant… După eşecul firesc la uninominal… După ce relaţia cu trupa Sistem s-a încheiat abrupt, în urma unui scăndăluţ înăbuşit, pe teme de ingratitudine… După încercările mirositoare de revigorare a notorietăţii pe la OTV, cu scandaluri de familie…

Ei bine, după toate astea şi  după o facultate de psihologie mai mult decît relevantă în cariera muzicală, Luminiţa Anghel este, de curînd, secretar de stat la Autoritatea pentru Protecţia Copilului. Băi, ce ţară amuzantă! Ne pregătim de Marcel Pavel la direcţia „adopţii”, de Silvia Dumitrescu la programul „cornul şi şpriţul laptele” şi, de ce nu, de Temişan la „Daciada”. Let mi trai! Tu emigreit!

PS: atenţie, a nu se confunda Luminiţa cu Monica Anghel, tristeţea de dimineaţă, de la Europa FM.

Cînd o să te faci mare, ai vrea să fii eisidisi?

Uite că, luat pe sus de o grămadă de trebi şi, mai ales, cu mintea înfierbîntată mai mereu de focuri culinare, nu mai scosesem de multicel şareta pe la vreo cîrciumă din oraş. Am făcut-o astăzi, din raţiuni de frate şi cumnată, la Trattoria „Il Calcio” Atheneu, cu adresa în Strada Franklin Nr. 3. Aţi ghicit, verigă a celebrului lanţ de ursării futbolistice cu miros de jambiere. Uitasem. Uitasem de peştii italieni şi de cohorta de curve de-acum cîţiva ani, de la Herăstrău. Uitasem şi de „arrabiata” duhnind a usturoi, un sfert de porţie la preţ de două porţii întregi, din aceeaşi speluncă. Uitasem, aşa că iar m-am fript.

Mîncare. Am luat „minestrone”. Ştiţi voi, nebunia aia de legume în puzderie, care intră în oală în ordinea inversă a consistenţei, care la final e un fel de grădină plutitoare, cu cîteva paste aruncate în joacă, printre savorile proaspete. Am primit o veritabilă ciorbică de legume din conservă, fierte peste măsură şi potroacă de sărată. La preţ boieresc, adică 11 RON.