OMLETA DIN OUA DE BROASCA TESTOASA
Ma uitam luni seara la o mizerie (serial cred) pe TVR, cu niste militieni de-astia americanizati si neverosimili, o crima in lumea gastronomica, o curva obosita etc. Altfel cu Mimi Branescu, Andi Vasluianu si alti baieti buni. La final, o piesa de mare angajament, pe care sigur am mai auzit-o, dar cu muuuulta vreme in urma. (embed dupa click pentru ca de nu merge Trilu, nici pagina nu se mai incarca…)
Faina melodia. nu inteleg de ce se încăpăţânează românii să arunce banii pe lucruri pe care nu le înţeleg. De genul sitcom-urilor sau serialelor de televiziune, poliţiste sau nu. Nu ştim, nu ne iese, ca naţi nu suntem pregătiţi pentru asta. Putem juca teatru, nu putem fi presonaje de film decat în cazuri excepţionale. de aceea toate filmele noastre seamănă între ele, sitcom-urile româneşti nu au haz ori naturaleţe, actorii noştri ştiu să fie regele Lear dar nu ştiu să fie Costică Şofariu, şef de scară. Cândva ştiau, totuşi. deci s-a putut. Deci e posibil. deci undeva-i o bubă…
scoli de teatru care scot 99% rateuri? ai impresia ca teatrul tinar are ce-i trebuie? tinerii buni sint atit de infatuati si de atrasi de noile descoperiri ale vietii boeme, incit nu stii care e motivul pentru care ar trebui sa scapi mai repede de ei: pentru ca sint imposibil de strunit si iti fac o favoare ca vin la filmari sau pentru ca vin la cadru in stari indescriptibile?
adevarul e ca nu am mentinut contactul cu lumea asta dupa ce am renuntat la actorie. nu-i mult de cand strangeam scena in brate la repetitii (mă rog, 7-8 ani sa tot fie) dar parca imi vine a spune că „pe vremea mea”.adică ne învăţau şi modestia la şcoală, nu doar declamaţia.